Home / ACTUALITATE / Miza asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi. Tortură. Decapitare. Tranșare. Totul în 7 minute

Miza asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi. Tortură. Decapitare. Tranșare. Totul în 7 minute

Tortură. Decapitare. Tranșare. Totul în 7 minute, așa susțin autoritățile turce. Pare lucrătura standard a unui jihadist, presărată cu o doză consistentă de horror gotic. Numai că, până la proba contrarie, descrie posibila ucidere a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, în spatele căreia s-ar afla ordinul dat de prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammad bin Salman (MbS, pe scurt). La 33 de ani, Mohammad ține deja într-o palmă întreaga putere monarhică de la Riad, în timp ce cu cealaltă mână flutură spre elitele Occidentului vrafuri de contracte fabuloase, scrie Digi24.

Presupușii asasini, veniți într-un grup de 15 persoane înarmate cu un fierăstrău și cu alte arme albe, au intrat în clădirea consulatului saudit de la Istanbul ca într-o veche legendă otomană despre feude și intrigi de palat.

Ceea ce a dat încă notă de spectacol morbid a fost desfășurarea cinematografică a punctului culminant: deja celebra dubă neagră cu numere diplomatice în care, după hăcuire, au fost transportate în mai multe cutii rămăsițele lui Khashoggi, zborul cu un avion privat, ipoteticul legist din cercul de apropiați ai prințului Salman care i-ar fi tăiat degetele ca să i le aducă viitorului monarh. Și nu în ultimul rând, susțin unele surse, înregistrările de pe camerele de supraveghere, care ar fi fost extrase de asasini tot în scop de dovadă concludentă că și-au meritat toți banii.

O tușă în plus la întreaga frescă detectivistică este faptul că, în timp ce poliția turcă se pregătea de percheziționarea consulatului, Mohammad Utaybi, consulul saudit la Istanbul, pleca în mare grabă cu avionul la Riad.

Pe măsură ce tot mai multe piese se adună pe masă, puzzle-ul tinde să devină însă și mai alambicat. Dar câteva detalii se desprind cu o oarecare coerență.

Prințul Salman, prietenul Occidentului

MbS. La petrecerile elitelor politice occidentale stropite cu Dom Pérignon, prințul MbS face figura unui monarh luminat care vrea să transforme regatul saudit, închistat încă într-un islam considerat prea învechit, într-un paradis „ecumenic” al oamenilor de afaceri din toate colțurile lumii și într-un Babilon al erei digitale.

Vorbim despre acea Arabie Saudită care a acordat în premieră mondială cetățenie unui robot, dar în care se mai practică încă decapitările în spațiul public. Dar înainte de toate, vorbim despre acea Arabie Saudită din fruntea unei coaliții militare care, înfruntând rebelii Houthi sprijiniți de Iran, a făcut din Yemen o gaură neagră pe mapamond.

De când a urcat în vârful „lanțului trofic” la Riad, MbS a punctat deja niște performanțe bine indexate pe motoarele de căutare. Și cum orice PR de succes cheamă camuflajul unei lupte nobile, MbS și-a drapat vânătoarea de cadre în thriller-ul unei campanii anti-corupție în monarhia saudită. Anul trecut, în noiembrie, 11 prinți și zeci de miniștri erau arestați la ordinele unei comisii ad-hoc prezidată chiar de însuși năbădăiosul Mohammad. Surpriza a lovit ca un cutremur într-un regat în care legile sunt emise prin decret regal sau derivate după bunul plac al conducerii din legea islamică și în care membrii ori clientela intimă a familiei conducătoare nu a făcut niciodată obiectul vreunei reglementări juridice – de la jucătorii din domeniul armamentului și până la stăpânii de imperii imobiliare.

Arestările în masă erau apogeul care anunța finalul guvernării prin consens în interiorul monarhiei.

Cât îl privește pe MbS, acesta nu a explicat niciodată cum a obținut cele 500 de milioane de dolari cheltuite pe achiziționarea unui iaht.

Ar mai fi de adăugat în portretul prințului bunele relații pe care le are cu șeful de la Casa Albă (atât de râvnitele arme americane), Donald Trump, extraordinarele relații pe care și le dorește cu Rusia și pastișa putinistă a stilului său de control autocratic asupra întregului eșafodaj instituțional saudit. Plus un apetit beligerant de călăreț singuratic prin complicatele culoare ale politicicii externe.

Khashoggi și Frăția Musulmană

În 1928, Hassan al-Banna înființa în Egipt o mișcare transnațională islamistă: Frăția Musulmană. Decenii mai târziu, Frăția Musulmană încerca să se cațere peste munții de cadavre ai Primăverii Arabe, ca locomotivă invizibilă a revoluției. În Arabia Saudită, Frăția Musulmană este considerată o organziație teroristă, adeptă a unei teocrații islamiste barbare. SUA nu o consideră organizație teroristă. Însă MbS, prietenul de la Casa Albă, vede în Frăția Musulmană un mare pericol la adresa noii monarhii saudite pe care o construiește.

Ei bine, acesta este punctul de convergență în care numele lui Jamal Khashoggi începe să ridice semne de întrebare.

În anii 1970, Khashoggi intra în Frăția Musulmană, aspect biografic pe care a încercat constant după aceea, odată pășit în politica de la Riad, să îl mențină cât mai confuz. Frăția Musulmană promitea ceea ce a promis dintotdeauna: eliberarea lumii musulmane de sub influența Vestului. Anii 1980 îl prind pe Khashoggi în Afganistan, în timpul invaziei sovietice, în relații aproape de prietenie cu tânărul Osama bin Laden, care strângea bani pentru logistica mujahedinilor.

Când SUA treceau prin coșmarul atacurilor de pe 11 septembrie 2001, principala sursă a serviciilor de informații americane și a presei în Orient, ținând cont de trecutul care îl lega de bin Laden, a devenit Khashoggi. În biroul lui sunau toate telefoanele importante. Între timp, jurnalistul schimba scaune de redactor-șef de la o redacție saudită la alta, nimerind mereu în publicațiile finanțate de cercul interior al regelui Salman. Nu de puține ori a picat și în dizgrație, dar nimic care să ceară o fugă peste granițe.

Treptat, Khashoggi a făcut pasul în nisipurile mișcătoare ale consilierii politice, prin care avea să navigheze grațios. A devenit consilier al ministrului de Externe saudit la Londra (unde regele Salman are investiții masive în imobiliare), Turki Al-Faisal, pe care avea să îl urmeze, în 2005, în SUA, de data aceasta pe postul de consilier media. Faisal nu este nici el un simplu diplomat rătăcit în decor, ci a fost șeful serviciilor de informații din Arabia Saudită, din 1977 și până în 2001. Multe voci susțin că Faisal i-ar fi deschis ușa larg lui Jamal Khashoggi spre serviciile secrete britanice și americane.

Ajuns în SUA, cariera lui Khashoggi nu s-a poticnit într-o fundătură. Din contră, a nimerit iute în grațiile democraților și în rubricile de columniști ale marilor publicații susținute de Partidul Democrat.

Dacă în editorialele sale din The Washington Post a fost marketizat drept un promotor al unui islam moderat mixat cu „endorfine” democratice euroatlantice, unii dintre foștii săi colegi vorbesc despre el ca despre un radical ascuns, care nu a militat niciodată pentru o transformare în spiritul liberalismului european a monarhiei saudite, ci pentru integrarea în regalitate a câștigurilor politice ale Frăției Musulmane în timpul Primăverii Arabe.

Practic, Khashoggi a acționat ca o „reprezentanță ambulantă” a Frăției Musulmane în interiorul monarhiei de la Riad, bucurându-se ani în șir de protecția regelui Salman.

Și astfel ajungem la una dintre simpatiile politice ale bătrânului rege: liderul de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan.

Erdogan și Khashoggi

E lesne de observat că în cazul Khashoggi, Erdogan și-a asumat un rol indirect de inspector, de Hercule Poirot. Chiar dacă încearcă să fie ponderat în declarații, Erdogan a oferit până acum prin intermediari (televiziuni, ziare, surse oficiale sub protecția anonimatului) un festin de indicii, piste, punând constant reflectorul pe scenariul ordinului sordid dat de MbS.

Se pune întrebarea: Ce îl leagă pe președintele turc de Jamal Khashoggi?

Răspuns 1: un prieten bun al lui Khashoggi, Yasin Aktay, unul dintre consilierii lui Erdogan și, la ora actuală, prigonitorul principal al jurnaliștilor din Turcia.

Răspuns 2: AKP, partidul lui Erdogan. AKP a oferit sprijin Frăției Musulmane, iar Turcia era, până acum două săptămâni, țara cea mai sigură pentru toți fugarii Frăției din Orientul Mijlociu.

Mentalitatea islamică a lui Erdogan combină conservatismul social al islamului cu politici conservatoare izolaționiste. În traducere liberă: crede că doar partidele musulmane cu asemenea viziuni ideologice sunt autentice și exprimă specificul popular, restul fiind doar niște ficțiuni finanțate din exterior, potrivit unei descieri pe care o face Soner Cagaray în The New Sultan: Erdogan and The Crisis of Modern Turkey. Coincidență: aceeași optică dictează în variate forme și în rândul Frăției Musulmane, care nu a renunțat niciodată la mizeul fundamentalist, în pofida transformărilor ideologice prin care a trecut.

Tocmai aceste linii încrucișate compun acum, pe cât se poate bănui, și o altă ipoteză în cazul Khashoggi: execuția în stil mafiot a unui pion important pentru a transmite un mesaj refugiaților din Frăția Musulmană care și-au găsit „culcuș” pe Bosfor la umbra președinției turce.

Situație în care alegerea lui Jamal Khashoggi (știind ce preț se pusese pe capul lui) de a intra în clădirea consulatului Arabiei Saudite pare pur și simplu un act sinucigaș.

Și încă un aspect care poate va intra mai târziu în ecuație: Khashoggi pusese în acest an bazele unui partid în SUA – DEMOCRACY FOR THE ARAB WORLD NOW.

REȚINE! Un popor fără cultură și educație este un popor lipsit de libertate!

loading...

About dacnews

Check Also

Toader, eliberatorul violatorilor, tâlharilor şi al corupţilor, merge mai departe cu ordonanța lui Dragnea

Ministrul Justiţiei recunoaşte că o ordonanţă privind modificarea Codului Penal şi a Codului de procedură …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

google-site-verification: googlea11d5d961ce82f26.html
%d blogeri au apreciat: